Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Marina Bejan // Norii. Între două geometrii
1 – 16 noiembrie 2016
Vernisaj: marți, 1 noiembrie, ora 18, Sala Foaier, Muzeul Național al Țăranului Român
Cuvânt de deschidere: Alexandra Titu
Finisaj: miercuri, 16 noiembrie, ora 18, Sala Foaier
Materie imaginantă prin excelență, căutare mai mult decât consistență, irelevanță materială care își caută forma prin mișcare și dă corp vidului în spațiu, aidoma gândirii ce se pierde pe măsură ce se construiește, Norii au susținut dintotdeauna o reverie aparte a interiorității – de la fantasma monștrilor până la scriitura hieroglifelor – prin puterea lor de a contrazice ordinea. Captarea acestei fascinații în pagina picturală reclamă o înțelegere a spațiului și a construcției lui pe pânză care să le susțină natura.
Punctul fix de observație, precum și descrierea obiectului, probe impuse de formula perspectivei renascentiste dezvoltate în planul euclidian, imitare a lumii exterioare, duc la anularea efectelor de mișcare – esență a acestei magii. (Hubert D’Amiche, Théorie du nuage).
Figurarea norilor ca imagine și istorie a interiorității conduce la conceperea spațiului în contexte diferite de cel al lumii noastre fizice. Astfel, topologia, geometrie care merge până la dimensiunea a patra, în care spațiul și timpul sunt conținute simultan, surprinde spațiul particular al deformărilor prin transformări continue, fără ruptură sau lipire a suprafețelor și volumelor. Teoria nodurilor, curbe autointersectante, în care suprafața devine volum, este unul din clasamentele acestui tip de spațiu ca studiu de grup. Prin banda lui Moebius ca actant principal, psihanaliza lui Jacques Lacan regăsește expresia vizual constructivă a spațiului interiorității. Traversată de mișcare, suprafața produce istorie permițând cuvântul și ieșind din atemporalitatea structurii. Fantasma se definește ca trecere de la suprafață la noduri. Răsucirea suprafeței permite timpul, subminând spațiul cotidian al reprezentării. Tăierea poate da seama de actul analitic, în mod esențial interpretare.
TEATRUL NORILOR – 4 secvențe ale unei povești și a consecințelor ei, care se desfășoară între arhitectură, adâncime euclidiană, și nor. Între linia dreaptă provenită din volumul arhitectural – pur rațională și inexistentă în natură decât ca traseu scurt, și linia curbă – expresie definitiv naturală, având drept suport volumul norului.
Marina Bejan
Expoziția va putea fi vizitată la Sala Foaier, până pe 16 noiembrie 2016, de marți până duminică, între orele 10 și 18. Intrarea este liberă.
înapoi la pagina principală
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
