Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Muzeul virtual al Copilăriei
Am avut nevoie…
de un spațiu virtual de ics giga;
de niște domni cu ochelari (neapărat), cu vocabular de neînțeles, în care zero și unu sunt senzații, mișcare, amintiri, nu doar niște cifre;
de antropologi, etnologi de teren, cu fișele lor ciudate și rigle însoțitoare;
de psihoterapeuți care să te facă să cufunzi adulții, dar și copiii, în lumi uitate;
de douăsprezece luni cu șapte fețe diferite ale aceleiași lumi
și
de șapte țări și o copilărie călătoare.
Toate acestea combinate nemțește, în doze precise, la timpi bine determinați, nu pot da la iveală decât... un muzeu. Virtual. Al copilăriei!
Lansați-vă cum vă place pe:
www.childhoodmuseum360.ro
www.childhoodmuseum360.eu
www.childhoodmuseum360.com
înapoi la pagina principală
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
