Programul cultural <br> COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA <br> (2008 – 2013) pagina unu

Programul cultural
COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA
(2008 – 2013)

Proiecte derulate:

2008 - PATRIMONIU ŞI IDENTITATE LOCALĂ. Identificarea şi promovarea unor colecţii săteşti din România (cu sprijinul AFCN) – proiect-pilot

2009 - COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA. Patrimoniu şi identitate locală (cu sprijinul AFCN)

2010 - PE URMELE TIMPULUI. Muzee şi colecţii săteşti din România

2011 - COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA. Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu pentru viitor (cu sprijinul AFCN)

Dacă iei la pas satele României, găseşti mai peste tot mici muzee etnografice fără pretenţii, aflate în grija primăriilor, sau doar „colţuri muzeistice” organizate cu mijloace modeste, cel mai adesea în instituţiile de învăţământ. Dar nu arareori, poate chiar acolo unde te-ai aştepta mai puţin, poţi afla colecţii de obiecte de interes etnografic, mici case-muzeu sau chiar adevărate muzee particulare, deschise pentru publicul local sau turişti, realizate de persoane entuziaste, fără pregătire de specialitate, în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie.

Cu infinită pasiune şi răbdare, într-un gest recuperator demn de toată lauda, aceşti oameni au adunat piese valoroase şi se zbat să le pună în valoare aşa cum merită. Încercând pe cont propriu o punere în valoare a trecutului atât personal cât şi al comunităţii din care fac parte, pentru că nu pot rămâne nepăsători faţă de istoria, obiceiurile şi îndeletnicirile zonei şi ale oamenilor din jurul lor, de care le pasă, aceşti entuziaşti la care ne referim creează mici spaţii culturale vii. Cu ajutorul unor mărturii recuperate, obiecte vechi, documente istorice, fotografii de arhivă, produse ale fostelor manufacturi locale, adunate de la localnici şi alăturate în cele mai diverse moduri şi tonalităţi, ei dau sens unor spaţii în care cultura locală, trecută prin filtrul judecăţii unui singur om şi purtând amprenta personalităţii lui, capătă forme şi interpretări originale.

Aceste mici „muzee de autor” şi totodată depozite de patrimoniu şi memorie culturală ar putea fi considerate, cel puţin la prima vedere, un factor de identitate, originalitate şi specific local al unei comunităţi, dar şi o resursă de dezvoltare culturală pentru comunităţile locale, o premisă pentru dezvoltarea turismului cultural. Au, de asemenea, potenţial pentru a deveni, într-o politică culturală coerentă, puncte comunitare de acces la informaţie şi cultură, principalii beneficiari ai valorificării acestora fiind în primul rând comunităţile respective.

Asemenea colecţii s-au născut din nevoia de a păstra obiecte care povestesc pe limba lor despre obiceiuri, meşteşuguri, tradiţii, moduri de trai pe care comunitatea le resimte ca fiind pe cale de dispariţie. Ele reprezintă o încercare nesistematică şi, în ansamblu, incoerentă de a le întârzia dispariţia sau de a face suportabilă transformarea lor în altceva.

Iniţiativele de acest gen nu se bucură întotdeauna de o susţinere organizată din partea autorităţilor locale, nici de un sprijin de specialitate care să le ofere consultanţă în vederea conservării, protejării, înregistrării şi valorificării unor bunuri de certă importanţă culturală, multe cu valoare patrimonială. Nu beneficiază de protecţie instituţională, iar prezenţa lor nu pare să fie luată în considerare de nicio politică culturală.

(Carmen Mihalache în Robii frumosului)

Începând din 2008, o echipă formată din cercetători şi muzeografi din Direcţia Cercetare a MNŢR desfăşoară un program cultural multianual ce vizează un fenomen cultural în bună măsură ignorat la nivel de politică culturală şi neluat în seamă la nivel legislativ: apariţia şi dezvoltarea, după 1989, în spaţiul rural, a unor colecţii particulare de obiecte de interes etnografic, deschise sau parţial deschise publicului larg ori accesibile doar unui public specializat, realizate de persoane cu iniţiativă, fără pregătire de specialitate, în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie. Unele dintre aceste colecţii sunt deja considerate „muzee”- atât de iniţiatori, care se zbat să obţină acreditare, cât şi de comunitate - în timp ce altele îşi caută încă identitatea.
MNŢR a iniţiat în anul 2008 un experiment, un proiect-pilot, desfăşurat cu susţinerea financiară a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN). Scopurile propuse au fost multiple:
1. studierea pe criterii profesionale specifice a câtorva dintre numeroasele colecţii etnografice particulare de interes local;
2. asigurarea unui nivel decent de pregătire în gestionarea patrimoniului pentru colecţionari;
3. stimularea dezvoltării colecţiilor;
4. promovarea acestor colecţii săteşti, cu patrimoniul cultural tezaurizat, ca obiective de turism cultural;
5. asigurarea unei mai largi vizibilităţi a acestor colecţii la nivel naţional;
6. atragerea atenţiei, atât a factorilor de resort locali, cât şi a celor centrali, precum şi a societăţii civile şi a unor organizaţii neguvernamentale asupra valorii şi importanţei acestor colecţii.
Datorită rezultatelor imediate şi impactului pe termen lung al proiectului-pilot iniţial, s-a impus necesitatea reluării şi dezvoltării sale la nivel de program cultural, cu o durată iniţială de cinci ani. Programul a fost pus în practică începând cu anul 2009, tot cu sprijinul AFCN.

Reuşite

În cei patru ani de program (2008 – 2011), echipa proiectului a reuşit să iniţieze o monitorizare a colecţiilor etnografice particulare din zona rurală, realizând o bază de date cu 85 de colecţii identificate până în prezent, la nivelul întregii ţări. Baza de date se află într-un proces permanent de actualizare.
În 2008, 2009 şi 2011 s-au făcut cercetări aplicate în 19 din aceste colecţii (în judeţele Argeş, Bihor, Bistriţa Năsăud, Constanţa, Galaţi, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Olt, Sălaj, Sibiu, Suceava şi Vrancea). Anual, MNŢR a organizat câte un stagiu de formare pentru colecţionari, cu scopul de a le oferi un minimum de cunoştinţe necesare privind patrimoniul, legislaţia în domeniu, modalităţile de conservare, punere în valoare şi promovare a colecţiilor, atragerea de fonduri pentru proiectele culturale. Colecţionarii stagiari din 2008 şi 2009 au beneficiat de câte o expoziţie la Bucureşti, cu obiecte reprezentative şi fotografii din colecţiile proprii, în scopul promovării iniţiativelor private la nivel central/naţional. Stagiarii din 2011 aşteaptă o expoziţie în 2012.
În 2008, MNŢR a organizat pe această temă şi o masă rotundă, cu participarea primilor opt colecţionari incluşi în proiect, a specialiştilor din domeniu şi a publicului larg, dezbaterile axându-se cu precădere pe iniţiativele private legate de patrimoniul local şi modalităţile de finanţare/dezvoltare a micilor muzee etnografice particulare. În scop documentar şi de popularizare a colecţiilor cercetate, au fost editate o publicaţie (Robii frumosului în 2008) şi şase pliante (setul de pliante Muzee şi colecţii săteşti din România – I în 2009), iar pentru o vizibilitate sporită şi o promovare mai intensă a acestora a fost demarat un parteneriat cu CIMEC, instituţie care a inclus pe site-ul său publicaţia din 2008 (poate fi consultată on-line) şi a înglobat o parte dintre colecţii în lista oficială a muzeelor şi a colecţiilor.
Programul MNŢR şi fenomenul studiat au fost popularizate printr-un număr special al revistei Martor (nr. 14/2009), printr-o conferinţă publică (Colecţii şi patrimoniu local - februarie 2010) în ciclul Conferinţele de la Şosea ale MNŢR si prin numeroase interventii in mass-media.
În 2010 şi 2011, MNŢR a continuat programul de susţinere a colecţionarilor de la sat printr-un contact permanent cu aceştia şi monitorizarea evenimentelor derulate de stagiarii din anii trecuti, dar şi prin itinerarea expoziţiei Pe urmele timpului. Muzee şi colecţii săteşti din România. Expoziţia a fost realizată cu fotografii reprezentative din cele 14 colecţii studiate în anii anteriori şi cu obiecte ale colecţionarilor aflaţi în proximitatea oraşelor în care s-a expus (Oradea, Sibiu, Miercurea-Ciuc, Slatina în 2010; Constanţa, Galaţi în 2011). Scopul acestei expoziţii a fost sensibilizarea instituţiilor culturale şi administrative locale cu privire la tezaurul cultural specific care, deşi aparţinând unor colecţionari particulari, poate constitui o miză importantă a dezvoltării locale.

Prin proiectul din 2011, Colecţii săteşti din România. Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu pentru viitor, derulat de asemenea cu sprijinul AFCN, am avut în vedere:
- sensibilizarea autorităţilor locale şi a opiniei publice de la nivel regional faţă de potenţialul patrimonial, cultural şi turistic al colecţiilor etnografice săteşti,
- continuarea acţiunilor de identificare, cercetare şi promovare de noi colecţii şi acordarea de sprijin profesional celor care le gestionează prin organizarea unei şcoli de vară cu caracter aplicativ pentru colecţionarii tineri (pentru stagiul din 2011 selectând tineri cu vârste cuprinse între 19 şi 30 de ani care au propriile lor colecţii sau provin dintr-o familie de colecţionari şi vor prelua misiunea culturală a părinţilor), şi nu în ultimul rând înfiinţarea unei reţele naţionale a colecţionarilor şi promovarea acesteia în scopul atragerii de noi membri (pe lângă cei 19 membri fondatori care, în urma participării la proiectele MNŢR, au hotărât să se unească într-o reţea care să le susţină interesele culturale pe termen lung).
În cadrul Şcolii de Vară din 2011, tinerii colecţionari au participat la un stagiu itinerant de formare/informare/comunicare, constând într-o inserţie interactivă de tip blitz-krieg în trei colecţii reprezentative din ţară ce aparţin unor colecţionari implicaţi în proiectele derulate anterior de MNŢR. Au luat contact astfel cu trei variante de succes ale unor iniţiative private pro-patrimoniu şi au participat alături de gazde la amenajarea unor noi săli de expunere în muzeele de la Petroşani şi Jina. Partenerii MNŢR în 2011 au fost Complexul Muzeal Naţional ASTRA Sibiu, Asociaţia "Bujor-de-Munte" Petroşani 2009 (Petroşani), Asociaţia pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Morariu Jina (Jina, Sibiu) şi colecţionarul Paul Buţa (Şiviţa, Galaţi).
Cum, în afară de lipsa fondurilor, principala problemă a colecţionarilor o reprezenta lipsa comunicării între oameni cu aceleaşi preocupări şi a posibilităţii consultării lor în gestionarea unor probleme comune, cu acordul colecţionarilor implicaţi în proiectele din program, MNŢR a luat iniţiativa constituirii şi dezvoltării unei reţele naţionale a muzeelor şi colecţiilor etnografice particulare din România, obiectiv pe termen lung al programului nostru cultural.

Acest obiectiv a fost atins în 2011. În urma adunării generale a colecţionarilor desfăşurate în 31 august 2011 la Sibiu, la care au participat 30 de colecţionari din toată ţara, a luat fiinţă Reţeaua Colecţiilor şi Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (RECOMESPAR). Reţeaua are organizare proprie şi funcţionează independent de MNŢR, care îi va acorda consultanţă şi îi va asigura doar iniţial sprijinul necesar pentru o funcţionare eficientă. Ea va reprezenta interesele colecţionarilor, va permite o mai bună circulaţie a informaţiilor între şi înspre aceştia, permiţând şi o mai bună atragere de fonduri, va putea influenţa dezvoltarea sub auspicii mai bune a iniţiativelor muzeale private, prin identificarea problemelor reale şi urgente ale patrimoniului cultural la nivel local şi va putea găsi mai uşor soluţii pentru nevoile cele mai stringente ale colecţionarilor, orientând fondurile obţinute din proiecte şi finanţări spre activităţile legate de achiziţiile de patrimoniu şi o mai bună conservare a acestuia, spre turism cultural şi pregătirea profesională a resurselor umane care sunt angajate în acest sector.

Rezultatele celor patru ani de derulare a programului au dovedit că el a răspuns eficient unor necesităţi reale. Colecţionarii participanţi la stagii au valorificat experienţa dobândită, în sensul că unii şi-au rafinat tipul de expunere adoptând metode nondistructive de etalare a obiectelor, alţii şi-au achiziţionat mobilier pentru o depozitare mai bună a bunurilor culturale, au continuat să achiziţioneze obiecte noi şi să desfăşoare activităţi culturale pe plan local, să reamenajeze colecţiile, să lucreze la documentaţia de acreditare.

Impact

Toate proiectele au avut succes şi un impact puternic asupra celor care au beneficiat de ele. Afirmaţia nu se bazează doar pe feed-back-ul ferm din partea colecţionarilor implicaţi în proiecte (şi care, după participarea la stagiile susţinute de MNŢR, şi-au înmulţit, diversificat şi rafinat actiunile, despre care ne informează constant, invitându-ne de fiecare dată la evenimentele organizate de ei), ci şi pe iniţierea de către alte organisme culturale ale unor programe sau proiecte similare, inspirate de programul MNŢR (şi dăm aici un singur exemplu, programul cultural „Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţii”, derulat în 2010 de CIMEC şi adresat profesorilor sau altor persoane din comunitatea rurală care au activităţi în cadrul unor colecţii muzeale locale).

Perspective

Programul cultural va continua prin noi acţiuni în direcţiile evocate, cu sprijinul partenerilor MNŢR din rândul unor muzee importante din ţară (am colaborat deja cu Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Judeţean Olt, Complexul Muzeal Naţional ASTRA, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Muzeul de Artă din Constanţa, Centrul cultural „Dunărea de Jos” Galaţi) şi cu colaborarea membrilor RECOMESPAR.
Dată fiind miza programului pe termen lung, vom gândi proiecte noi anual, cu modificări impuse de etapa de dezvoltare a programului cultural din care ele fac parte. Anual vom identifica alţi colecţionari pe care îi vom informa cu privire la oportunităţile oferite de Reţea şi la posibilitatea de a adera la această formulă. MNŢR va continua să sprijine activităţile RECOMESPAR şi ale membrilor acesteia – ca şi consultant sau partener - prin mijloace specifice: consultanţă în diferite domenii (conservarea, evidenţa obiectelor, posibilităţi de finanţare), implicare în proiecte comune.
Încercarea de a sprijini într-un mod profesionist, cu mijloacele unei instituţii puternice, eforturile acelor colecţionari dornici de a păstra şi de a promova pe termen lung un patrimoniu cultural important, nebăgat în seamă, gestionat nepotrivit şi prost valorificat nu este uşoară, nici lipsită de riscuri. Sunt întrebări care-şi aşteaptă încă răspunsul: aceste colecţii fac un serviciu comunităţii locale din punct de vedere cultural sau rămân doar rodul unei pasiuni pentru lucrul vechi, pentru trecut, pentru „tradiţii”? Dacă fac într-adevăr un serviciu, cum îşi pot dezvolta şi promova proprietarii lor oferta culturală? În ce mod sau care ar fi cel mai adecvat mod în care ar putea fi incluşi într-o politică a dezvoltării patrimoniului la nivel naţional?
Programul Muzeului Ţăranului Român este o acţiune culturală deschisă, el atingându-şi finalitatea numai în măsura în care va genera, la varii niveluri, alte şi alte acţiuni culturale, ştiinţifice, organizatorice, mediatice, în vederea promovării şi consolidării colecţiilor şi muzeelor săteşti private. Ele trebuie privite ca parte preţioasă a patrimoniului cultural naţional şi sprijinite ca atare. Prin rezultatele sale pe termen lung şi mediu, programul asigură o vizibilitate mai bună unor colecţii cu potenţial cultural mare, care pot fi încadrate cu succes în reţele de turism cultural şi rural.

Coordonator program:

Carmen Mihalache
cercetător, sef secţie Documentare şi Valorificare

Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Şos. Kiseleff 3, sect. 1, Bucureşti, 011341
Tel. 021 317 96 61
Fax. 021 312 98 75
e-mail: cercetare@muzeultaranuluiroman.ro

Date contact Reţeaua Colecţiilor şi Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (RECOMESPAR):

Preşedinte Eugen Vaida
Tel. 0746319869

ŞCOALA DE VARĂ - Bucureşti