Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Sărbătorile lunii noiembrie
8 noiembrie: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gabriil (Hranghelul); Năpustitul areţilor
Îngerii sunt duhurile slujitoare lui Dumnezeu. La început toţi îngerii au fost buni şi înţelepţi. După încercarea la care i-a supus Dumnezeu, înainte de Facerea Lumii, o parte din ei, cei conduşi de Lucifer, s-au răzvrătit. Atunci, spune Scriptura, a fost mare război în cer. Mihail şi îngerii cei buni au învins, iar cei răi au fost aruncaţi din cer şi au devenit demoni. Peste soborul îngerilor buni, Dumnezeu l-a rânduit, pe veci conducător, pe Arhanghelul Mihail.
În aceeaşi zi este sărbătorit şi Arhanghelul Gavriil, îngerul tălmăcitor al viselor şi vedeniilor. Gavriil vesteşte lui Ioachim şi Anei naşterea Mariei, Maica Domnului, tot el descoperă preotului Zaharia naşterea şi menirea lui Ioan Botezătorul, în fine, o anunţă pe Fecioara Maria că-l va aduce pe lume pe Domnul Hristos.
Despre Arhanghelul Mihail se crede că ar fi primul sfânt făcut de Dumnezeu. Căci ar fi fost mai întâi slugă la Diavol. Sfântul Petru l-a chemat să vină la partea cea bună, dar Arhanghelul Mihail a refuzat, socotindu-se prea păcătos. Într-o zi, se afla cu Diavolul la scaldă, iar Dumnezeu a îngheţat apa, să rămână Diavolul dedesubt şi să poată veni Mihail la el. Arhanghelul a început să zboare, dar Diavolul a spart gheaţa şi a încercat să-l prindă. Dumnezeu a poruncit Sfântului Ilie să-l trăsnească pe Drac. Aşa a ajuns Sfântul Mihail de-a dreapta lui Dumnezeu.
Sâmbătă, înainte de Hranghel, se fac moşi. De Hranghel fiecare om trebuie să aprindă o lumânare care îi va fi „lumina de veci“ în lumea de dincolo. Finii merg cu colăcei la naşi. Se amestecă berbecii cu oile. În acest scop se face turta areţilor (berbecilor) care se aruncă între oi. Dacă ea cade cu faţa în sus, oilor le va merge bine. Se serbează „cu desăvârşit nelucru“.
Arhanghelul Mihail ia sufletul omului în ceasul cel de pe urmă. În unele locuri se crede că este nu numai stăpân pe vieţile oamenilor, ci şi pe Lună şi Soare. Ba chiar şi peste Mamarca, nevasta lui Scaraoţchi. El taie cu sabia pânza norilor plini cu grindină. Se spune despre Arhanghelul Mihail şi despre Sfântul Ilie că ei, neluând canon pe pământ, sunt în cer cu trup viu, trup ce nu a avut parte de moarte chinuită. La Judecata de Apoi, sângele lor va arde pământul de şapte stânjeni şi îl va curăţi.
Despre Gavriil se spune că stăpâneşte ciuma, ca şi Sfântul Haralambie, şi că ar fi dat Maicii Domnului vestea naşterii lui Iisus.
11 noiembrie: Sfântul Mina; Sărbătoarea Tâlharilor
Sfântul Mina este protectorul păgubaşilor. Femeile merg la biserică şi lipesc de sfeşnice lumânări „întoarse“, cu feştilele în jos. Adică aşa să li se întoarcă şi lor acasă lucrurile furate…
12-14 noiembrie: Martinii de Toamnă
Martinii sunt patronii urşilor. Se sărbătoresc toamna şi iarna. Fiind animalul cel mai puternic din Carpaţi, ursul are parte de multă atenţie.
14 noiembrie: Filipii de Toamnă; Intrarea în Postul Crăciunului
Femeile sunt cele care ţin şi Filipii de Toamnă. Numărul Filipilor variază de la unu la şapte. Cine îi ţinte îşi apără casa de foc, stricăciuni, şerpi, strigoi, dar, mai ales, de pagubă de la lupi. De Filipi femeile fac numai mâncare, nimic altceva. Este cu totul neîngăduit să macini, să torci, să înţepi, să coşi. Cel mai rău este să coşi cu aţă roşie.
Începe vremea când lupii se împerechează. Lupoaicele caută tăciuni. Dacă ar găsi tăciuni, i-ar mânca şi s-ar prăsi mai bine. La românii din Balcani există o sărbătoare asemănătoare, purtând numele de Sfinţii Surghinaţi. Ca să se ferească de lup, femeile leagă foarfecele. Unele nu îşi piaptănă părul ca să se încurce cărările lupilor în pădure.
Înainte de a intra în Postul Crăciunului, oamenii fac petreceri mari. La petreceri trag cu puşca. Urmează un post de patruzeci de zile, cel mai lung după cel al Paştelui.
21 noiembrie: Ovidenia
Este ziua când Ioachim şi Ana au dus-o la Templu pe Fecioara Maria şi au încredinţat-o preotului Zaharia. Aici a rămas Fecioara timp de doisprezece ani. După ce a ieşit din Templu, a fost logodită cu dreptul Iosif, ruda sa în vârstă de 84 de ani.
Biserica sărbătoreşte intrarea în biserică a Fecioarei Maria. Se deschid cerurile, animalele vorbesc. Se fac praznice pentru cei care au murit de moarte năprasnică. Din această zi, femeile nu mai spală rufe la râu. Uşile şi ferestrele sunt unse cu usturoi. Nimeni nu munceşte. Se dau de pomană cană cu apă sau bragă, lumânare aprinsă şi colăcel.
25 noiembrie: Sfânta Ecaterina
O ţin mai ales femeile cu nume de Ecaterina, Caterina, Catalina. Nu muncesc deloc de frică să nu înnebunească. Se ştie că Sfânta este aspră.
30 noiembrie: Sfântul Andrei (Sântandrei); Ieşirea din Filipii de Toamnă
Se zice că Sfântul a fost copil părăsit de mamă, pus într-o albiuţă şi aruncat pe apă. O femeie l-a găsit şi l-a luat. Copilul a crescut şi făcea pe paznicul în livadă. Tatăl vitreg a venit într-o noapte să vadă şi el ce mai e pe acolo. Băiatul, fără să ştie, l-a împuşcat. S-a dus la preot să se mărturisească. Preotul i-a spus că păcatul este atât de mare încât nu poate fi curăţat decât prin foc. Andrei îl omoară pe preot. Caută altul şi sfârşitul este acelaşi. Se duce la un călugăr. Acesta îl păcăleşte să intre într-o fântână. Închide fântâna cu un lacăt şi pune deasupra un bolovan foarte mare. Cheia de la lacăt o aruncă într-o apă. După o sută de ani, nişte pescari aduc călugărului (care, culmea, mai trăieşte) câţiva peşti. Într-unul din peşti călugărul găseşte cheia. Trimite pe cineva să deschidă fântâna. Andrei este, şi el, încă viu. Îi pun în spinare o pereche de desagi plini cu bolovani şi îl trimit să pască oi până când oile cele albe vor deveni negre şi cele negre albe. Andrei pleacă, având bolovanii în spate şi oile în faţă. Întâlneşte un hoţ care îi spune că a omorât oamenii din trei sate şi merge să-i omoare şi pe cei din alt sat. Andrei ridică ciomagul şi îi dă hoţului una în cap. În clipa aceea oile îşi schimbă culorile. Dumnezeu îl iertase.
În noaptea de Sfântul Andrei, cohortele de duhuri necurate se dezlănţuie. Strigoii şi strigoaicele, călărind limbile de meliţă, se bat la hotare. Oamenii se apără cu usturoi tăvălit în funingine, mănâncă mujdei. Se pare că strigoiul vine la fereastră şi te întreabă: ai mâncat usturoi? Tu trebuie să mănânci, dar să nu-i răspunzi. Dacă îi răspunzi, amuţeşti.
Strigoii se fac din copii proveniţi din mariaje între rude, din copii nebotezaţi, lepădaţi, născuţi între tufe, din copii care, la naştere, au avut o bucată de placentă pe cap. Şi un adult poate să devină strigoi dacă îl muşcă un ţânţar în ziua de Sfântul Gheorghe, dacă jură strâmb sau are a face cu Diavolul. Noaptea de Sfântul Andrei este foarte bună de vrăji. În multe locuri se zice că Ursitoarele vin să vorbească cu fetele despre ursitul lor. Sfântul Andrei este pus în relaţie cu lupii; el e protectorul oamenilor atacaţi de lupi. De casele unde Sfântul Andrei are ţinere nu se apropie lupul. În această zi nu se dă nimic de împrumut. Copiii taie ramuri de măr, păr, prun şi le pun la înflorit să le aibă la Sfântul Vasile, când sorcovesc. De Sântandrei se ţine ultimul dintre Filipii de Toamnă.
Andrei, fiul lui Iona din Galileea şi fratele lui Petru, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. După ce acesta îl botează pe Iisus în Iordan, Andrei îl urmează peste tot pe Mântuitor, fiind martorul minunilor pe care le săvârşeşte. Propovăduieşte credinţa lui Hristos în Balcani şi în ţinuturile Mării Negre. Sfârşeşte răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de „crucea Sfântului Andrei“.
Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești
înapoi la pagina principală