Catre Tur Virtual
În mod special remarcăm donaţiile colecţionarilor Marian şi Luminiţa Iacob (185 piese – icoane pe lemn şi pristornice din sec. XIX şi XX din zona Munteniei), valoroasa colecţie de pristornice circulare a lui Constantin Movileanu-Bobulescu (8 piese de sec. XIX din Moldova), care au aparţinut străbunicului donatorului, cunoscut prescurar din Iaşi (Costache Movileanu), toate inscripţionate în chirilică precum şi cele câteva zeci de icoane pe lemn şi glajă donate muzeului în anul centenarului de Manola Cristina Ciobanu, urmaşa colecţionarului Corneliu Anton Ciobanu.

Patrimoniul este completat de o colecţie de peste 7.000 de ouă încondeiate donată de familia doctorilor Maria şi Nicolae Zahacinschi.

Achiziţionarea celor şase biserici de lemn din judeţele Arad şi Hunedoara, purtătoare ale unei întregi istorii religioase şi civice româneşti (patru conservate „in situ\", iar două, în incinta muzeului), dezvoltă considerabil şi semnificativ nu doar patrimoniul, ca atare, al instituţiei, cât, mai ales, posibilităţile acesteia de a îmbogăţi cunoştinţele şi viaţa spirituală a vizitatorilor, oferindu-le ocazia de a aprecia nemijlocit ingeniozitatea şi măiestria meşterilor-ţărani de a construi edificii de cult şi de a imagina şi picta scene relevante din marele Ciclu Hristologic (Cina, Judecata, Patimile Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea), momente din Geneză, Chipul Măriei cu Pruncul, arhangheli, îngeri, prooroci ş.a. Inedită şi de mare valoare este apoi colecţia Ţări străine alcătuită din obiecte tradiţionale, de uz casnic şi decorative, în număr de peste 4.000, provenite din schimburi şi colaborări internaţionale, care oferă o bază temeinică cercetărilor comparate pentru o mai bună cunoaştere a participării diferitelor popoare la constituirea patrimoniului cultural universal.

Ethnophonie CD 28




Cântări ciobănești din Vrancea
Shepherd’s Tunes from Vrancea


Vrancea, mica republică țărănească din trupul Moldovei, a asigurat vreme îndelungată supraviețuirea unui mediu de viață arhaic, dependent de păstorit. În secolul XX însă, viața răzeșilor vrânceni s-a prefăcut din temelii, iar oieritul a devenit treptat o ocupație desuetă. Muzica de origine pastorală, dominată de sonoritatea fluierelor și cimpoaielor, a fost, până acum câteva decenii, un bun prețuit de întreaga comunitate. Astăzi însă, parcursul ei se apropie de final.
Discul aduce în prim-plan cântările vechi păstrate în circulație de ultimii fluierași ai Vrancei, atașați de muzica învățată în copilărie. Repertoriul lor este alcătuit în special din melodiile jocurilor cunoscute pe plan local – hora, sârba, burduiul –, care animau odinioară horele duminicale și petrecerile sătești, la care se adaugă câteva cântări lirice și epice. Isonul gutural, pedala sonoră cu care câțiva bătrânei își „acompaniază” încă melodiile, dezvăluie chipul aspru și viguros al muzicilor din vechime. Ascultătorul discului este invitat așadar să abandoneze canoanele de ordin estetic și stilistic asimilate prin intervenția mass-mediei și să exploreze un univers muzical prea puțin cunoscut publicului larg.


Durata totală: 56:20
Broșura: 24 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2017; înregistrări realizate în anii 2013 și 2016




înapoi la pagina principală
 
inchis