Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

MNȚR a primit Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române




 



În ziua de 29 septembrie 2020, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, a acordat Muzeului Național al Țăranului Român Înaltul Patronaj al Majestății Sale.

Reamintim faptul că Muzeul nostru este urmașul Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, înființat prin Decretul Regal 2.777/13 iulie 1906, devenit, în 1915, Muzeul de Artă Națională Carol I, și s-a bucurat, de atunci încoace, de atenția constantă a regilor României și a Familiei Regale.

În documentul așezat la fundația clădirii care adăpostește Muzeul de la Șosea, Regele Carol I scria:
Dorind a cinsti arta strămoșească cu un adăpost vrednic de însemnătatea sa pentru educarea poporului și întărirea sentimentului patriotic, Astăzi, 17/30 iunie Anul Mântuirei 1912, și al Domniei noastre al 47-lea, […] am pus temelia Muzeului Național, menit să întrunească colecțiile de artă acum răzlețite, spre a lăsa generațiilor viitoare oglinda desăvârșită a întreg tezaurului artistic din cuprinsul pământului românesc, începând cu vârsta preistorică și până în zilele noastre.

Am avut prilejul, în ziua de duminică, 17 iunie 2012, să fim martorii momentului în care ASR Principele Radu a dezvelit placa memorială așezată la intrarea în muzeu, menită să amintească acel moment istoric pentru muzeografia națională, pentru cultura României.

Nu am uitat nici celelalte momente în care Familia Regală a României și-a arătat interesul pentru Muzeul nostru, care, de altfel, a sprijinit, cu bucurie, alcătuirea colecției de artă națională găzduite la Palatul Elisabeta.

Considerăm acordarea Înaltului Patronaj al Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române, drept o recunoaștere a meritelor tuturor celor care, în ultimii 30 de ani, de la reînființarea Muzeului și de la revenirea sa în locul ce îi era atribuit de drept, încă din vremea Regelui Carol I, au trudit pentru a face din Muzeul Național al Țăranului Român o instituție care să continue strădania întemeietorilor, în frunte cu Alexandru Tzigara-Samurcaș, cel atât de apreciat de toți regii României, pe care i-a slujit cu devotament, până la moarte.



Fotografie de Simion Mechno (Agerpres)



 





înapoi la pagina principală
 
inchis