Orice carte e un obiect care se citeşte. Uneori, chiar şi un covor ţărănesc este un obiect care poate fi citit. Şi atunci, ce le aseamănă şi ce le deosebeşte?

Le aseamănă faptul că sunt lucrate de mână, bucată cu bucată; de aceea nu sunt două la fel şi nici unul nu e perfect. Le aseamănă faptul că materia lor trebuie pipăită, mirosită, privită îndeaproape şi tratată cu grijă, pentru că este o materie naturală foarte puţin prelucrată, care mai păstrează încă forţa, dar şi perisabilitatea vieţii. Şi le aseamănă faptul că ele reprezintă urma unui gest individual de creaţie şi a unui efort care îţi este destinat ţie personal; există slabe şanse ca (alt)cineva să mai aibă un obiect exact ca al tău.

Unele cărţi-obiect nu mai există decât în biblioteca muzeului, ca exemplare unice. Merită văzute măcar. Altele se nasc acum, cu ocazia vreunei expoziţii sau a vreunui târg. Încearcă să nu le ratezi. Altele vor veni, pe măsura dorinţei fiecăruia. Îţi doreşti o anumită carte-obiect? Propune-o şi poate o vom realiza.