Catre Tur Virtual
Orice carte e un obiect care se citeşte. Uneori, chiar şi un covor ţărănesc este un obiect care poate fi citit. Şi atunci, ce le aseamănă şi ce le deosebeşte?

Le aseamănă faptul că sunt lucrate de mână, bucată cu bucată; de aceea nu sunt două la fel şi nici unul nu e perfect. Le aseamănă faptul că materia lor trebuie pipăită, mirosită, privită îndeaproape şi tratată cu grijă, pentru că este o materie naturală foarte puţin prelucrată, care mai păstrează încă forţa, dar şi perisabilitatea vieţii. Şi le aseamănă faptul că ele reprezintă urma unui gest individual de creaţie şi a unui efort care îţi este destinat ţie personal; există slabe şanse ca (alt)cineva să mai aibă un obiect exact ca al tău.

Unele cărţi-obiect nu mai există decât în biblioteca muzeului, ca exemplare unice. Merită văzute măcar. Altele se nasc acum, cu ocazia vreunei expoziţii sau a vreunui târg. Încearcă să nu le ratezi. Altele vor veni, pe măsura dorinţei fiecăruia. Îţi doreşti o anumită carte-obiect? Propune-o şi poate o vom realiza.

De la tilincă la opincă. Dicționar pe sărite




Az - Buche - Vedi… Așa silabiseau școlarii din primele clase pe vremea când alfabetul era chirilic, adică literele și numele lor veneau dintr-o limbă străină. Cuvintele însă erau de-ale noastre, neaoșe. Multe dintre acestea nu se mai folosesc azi ori s-au păstrat numai în textele vechi sau în vorbirea bătrânilor din unele sate. Școlărește se numesc regionalisme și arhaisme.
 

Și totuși: mai știe astăzi careva dintre voi ce înseamnă copaie și la ce folosește? Sau de ce era nevoie de meliță și cum arăta aceasta? Sau dacă tilinca e o podoabă, un instrument muzical sau un nume de fată? Ei, știe cineva?
 

Sau pare a fi mai degrabă o limbă străină care cere un tălmaci? Sunt cuvinte care apar nu doar în cărți, fie ele de școală sau nu, dar te mai împiedici de ele și prin muzee, prin cântece, prin filme, prin concediile ori vacanțele de la țară. Pot să-ți iasă în cale unde nu te-aștepți și să te ia prin surprindere.

Noi, etnologi serioși de obicei, dar cu chef de joacă din când în când, tare am vrea să aflăm, de exemplu, voi ce părere aveți despre ele?

Ca și voi, stăm în casă, ne gândim la vorbele neînțelese ale satului și am vrea să stăm de vorbă despre asta, dacă aveți chef, bineînțeles.

Putem să o luăm metodic, ordonat, pe litere. Ca într-un adevărat dicționar!
 

Sau putem s-o luăm pe sărite. E mai distractiv, așa.

Multe sunt cuvinte folosite și folositoare la țară, dar deocamdată o să vi le împărtășim doar pe acelea pe care le avem la îndemână. Le-am aflat de la bunici, mătuși, vecini, dar și din cărți, din munca de la muzeu, ori din cercetările de teren pe care le facem ca etnologi.

AȘA CĂ nu va fi un dicționar ca în cărți ori ca pe internet, ci unul pe care putem să-l scriem împreună în aceste zile în care stăm apăsați de patru pereți și ne e dor de spațiul larg, de orizontul deschis și de oamenii de la țară. Poate și voi vă simțiți la fel și v-ar plăcea să ajungeți un pic mai departe de asfaltul orașului.

Vă așteptăm pe facebook, în fiecare joi, cu un nou cuvânt (din) vechi!
 

Întregul proiect îl găsiți AICI!


 


 


înapoi la pagina principală
 
inchis