Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

Call for Papers // MARTOR 26/2021 // VISUAL ETHICS AFTER COMMUNISM




Guest Editors:
Dr James Kapaló (Principal Investigator Hidden Galleries ERC Project, University College Cork)
Dr Gabriela Nicolescu (Curatorial Lead, Hidden Galleries Project, University College Cork)
Dr David Crowley (National College of Art and Design, Dublin)


Deadline for abstract submissions: 4th of May 2020.
Publication date: November 2021.


The Museum of the Romanian Peasant is seeking contributions for its annual journal Martor 26/2021, on the topic of Visual Ethics after Communism. Martor is a peer-reviewed academic journal, established in 1996, indexed by EBSCO, Index Copernicus, CEEOL, AIO, and MLA International Bibliography, with a focus on cultural and visual anthropology, ethnology and museology.
 

This special issue to appear in 2021 will problematize the often-uncritical use of images in publications and displays about communism. This themed issue will pose a number of questions for anthropologists, historians, museologists and others. When does an image or a museum display present itself as problematic and for whom? Under what circumstances is it ethically justifiable to exhibit or publish such images or, conversely, to put images aside, leaving them undisplayed? When do arguments based on “the public good” outweigh the right to personal privacy, individual integrity and cultural patrimony of source communities? Inspired by recent debates on the ethics of the use of Holocaust and atrocity photography and colonial-era images of indigenous ‘others’, the contributions to this issue will address the use of images of unwilling participants taken through a hostile lens. The issue invites researchers and curators to find inspiration in various kinds of archives: both personal and institutional.
 

Requirements


We invite researchers working on Central and East European countries and other post-totalitarian societies to address questions of the contextualization and re-classification of images and displays, of dispossession and repatriation of confiscated community and family photographs, and the role that images and material displays play in the formation of personal, collective and national memory.

The volume will give priority to six individual articles (6 to 10,000 words). These will be supplemented by shorter texts (2.000 – 4.000 words) where more experimental writing, interviews or exhibition reviews are invited for publication. Please follow the guidelines for authors of the Martor journal: 
http://martor.muzeultaranuluiroman.ro/for-authors/.
 

Martor is a journal where authors are encouraged to publish experimental ethnographic research and accompany their text with high standard visual material, thus, all contributors are encouraged to use ample images to accompany their texts.

We invite contributors to send an abstract (300 words) by May 4th, 2020.
The selected articles will need to be submitted by Friday 11th of September 2020.
Submissions will be in either English or French.
 

Proposals, manuscripts, and other editorial correspondence should be sent to the following e-mail: revistamartor@gmail.com.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis