Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Mircea Vulcănescu în arhivele securității
7 noiembrie 2013, Studioul Horia Bernea
Muzeul Național al Țăranului Român și Editura Eikon vă invită joi, 7 noiembrie 2013, de la ora 18.00, la lansarea volumului 5 din seria Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității, volum dedicat lui Mircea Vulcănescu și îngrijit de Dora Mezdrea.
Vor vorbi: Măriuca Vulcănescu, Dora Mezdrea, Ion Papuc, Marin Diaconu, Marius Vasileanu.
Moderator: Mihai Gheorghiu.
Pe o carte poștală expediată din închisoarea de la Aiud în 1947 putem citi câteva gânduri care transmit ceva din frământarea sufletească și spirituală pe care a trăit-o Mircea Vulcănescu în închisoare. „Începutul a fost greu. Ca la judecata dintâi, când te înfățișezi gol dinaintea lui Dumnezeu, între îngeri și draci. A fost pe urmă un (alt) ceas greu. M-am temut de singurătate... Păream pierdut în fundul lumii și purtat pe o aripă. Am plâns, dar nu de necaz. Ci la gândul ce trist trebuie să fi fost Ghețemanii sau Golgota... Am rămas în sfârșit cu mine însumi... Am stat de vorbă cu mine despre evidență, despre mine, despre natură, despre Dumnezeu... M-am simțit tulburător de lucid; dar spăimântător de liber...”
O experiență carcerală crudă, nedreaptă care nu ne face cinste nici nouă, celor de astăzi, câtă vreme nu vom șterge acuza pe care i-au inventat-o comuniștii, aceea de „criminal de război”.
„Nu vreau să vorbesc aici despre lipsa de disponibilitate, în general, a societăţii româneşti faţă de elitele sale exterminate. Ci vreau să mă adresez conştiinţelor pe care, nu mă îndoiesc, le avem încă, în justiţia românească. Şi aş vrea să întreb: nu s-a găsit nici una, dintre aceste conştiinţe, care să-şi asume, fără gândul nici unui profit personal, sarcina, înaltă şi dureroasă, în acelaşi timp, de a înlătura de pe fruntea acestui ins de elită al spiritualităţii româneşti formula: « Deţinutul criminal de război Vulcănescu Mircea? » Nu vă îngrijorează, nu vă cutremură această alăturare de cuvinte?” Nu se va găsi nici de aici înainte? Dora Mezdrea
Intrarea este liberă.
înapoi la pagina principală
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
