Irina Nicolau, Ioana Popescu, Raluca Alexandrescu, 254 p.
Cartea este un album trilingv (română-franceză-germană), excepțional ilustrat, despre Părintele Zosim Oancea și colecția lui de icoane pe sticlă, cea mai mare din țară. În iulie 1948 Părintele a fost arestat și închis, ca deținut politic, pentru că a dat pâine și mâncare copiilor celor care fuseseră uciși sau întemnițați de regimul comunist. După 15 ani de închisoare, odată eliberat, Părintele a început să adune icoanele. În muzeul din curtea bisericii de la Sibiel și-au găsit locul 700 de icoane. Ideea s-a născut in Joia Paștilor din 1969, după ce Părintele trecuse prin casele oamenilor și se minunase, ca de fiecare dată, de frumusețea icoanelor. I s-a părut nedrept ca de icoane să se bucure doar cei care le au în casă și astfel s-a gândit să le adune într-un loc în care pot fi admirate de toată lumea. Toate sunt pictură naivă, pictate de țăranii din Transilvania, iar Părintele Zosim are, pe lângă icoanele pe sticlă, și o sută din lemn, precum și câteva costume populare, lăzi de zestre și obiecte de podoabă.