Sub îndrumarea Acad. Răzvan Theodorescu, 2012, 256 p.
Catalog de expoziţie dedicat lui Picu Pătruţ, ultimul mare miniaturist al Europei.
În atmosfera propice culturii care domnea la acea vreme în satul Săliște, sat din Ardealul de miazăzi cu veche tradiție culturală, a trăit și s-a format, la începutul veacului al XIX-lea, Picu Procopie Oprea Pătruț, „un autodidact, înzestrat nativ cu talent, ce a fost crâsnic la Biserica mare și dascăl la școala primară a Săliștii” (p. 14). „Cărturar țăran și monah... aparținea timpului său într-un mod neobișnuit pentru un om al satului, de vreme ce copia pentru sine tălmăciri românești, deja tipărite, după elvețianul Salomon Gessner, după francezii Eugène Sue și Alexandre Dumas; dar ținea și de îndepărtate vremuri ale evului de mijloc prin osteneala – modestă, tăcută, ieșită parcă din timp, departe de freamătul unei lumi în plină prefacere – deasupra albului atâtor sute și sute de pagini unde texte rare, drame cu irozi, stihuri de tot felul se învecinau nenumăratelor miniaturi ce închideau în conturele lor, stângace dar libere, o lume ce nu mai era a secolului.” (p. 7)
Opera lui reprezintă osmoza, care începe în acel moment istoric, între creația anonimă și cea cultă, trecerea de la arta creată pentru familie și prieteni la cea conștientă de propria-i valoare și destinată unui număr mult mai mare de cititori-privitori-ascultători. Picu Pătruț îmbină poezia nu doar cu arta plastică, ci însoțește versurile sale ilustrate și cu melodii, compunând scenete, mai cu seamă despre Naștere și Înviere, cele două sărbători principale ale calendarului creștin. În același timp, în Moldova și Muntenia cultura cunoaște un moment de vârf, prin marii scriitori, istorici și artiști care se afirmă acum. Urmează perioada în care va debuta însuși Eminescu.
„Țăran cu învățătură puțină, dar cu o extraordinară sete de lectură, Picu Pătruț nu a avut în preajmă profesori de literatură, de desen sau de muzici. Talentul lui venea din adâncurile geniului popular, dintr-o tradiție care s-a transmis pe căi nevăzute de-a lungul timpului de iconari anonimi și zugravi de biserici, și de atât de necunoscuți făuritori ai versului și cântecului din bătrâni. El s-a născut cu această zestre a înaintașilor săi, preluând-o și punând-o apoi sub girul propriei sale sensibilități, a propriei sale personalități artistice. ” (p. 21)
Manuscrisul „Stihos adică viers”, cuprinzând 1400 de pagini, alături de celelalte manuscrise ale lui Picu Pătruț, a fost descoperit de Onisifor Ghibu în 1905, când acesta a contribuit la organizarea unei mari expoziții istorice și etnografice la Sibiu, pentru care a căutat din casă în casă prin Săliște, de unde se trăgea și el, obiecte legate de viața țăranilor de aici. Opera poetului, caligrafului, miniaturistului și cântărețului Picu Pătruț a apărut sub formă de album abia în 1985, așadar după opt decenii de trudă a celor care i s-au dedicat, uneori riscând și plătind un preț mare, pentru a o face cunoscută.
Muzeul Național al Țăranului Român deține multe dintre manuscrisele care au supraviețuit, catalogul de față fiind reprezentativ.
Preţ: 70 lei