Mirela Florian, 2017, 400 p.
Cartea adună laolaltă și pune în valoare mărturii din timpul Primului Război Mondial: scrisori și cărți poștale, jurnale și note de front, memorii ale preoților militari și ale prizonierilor, fotografii, atât ale românilor din Regat, cât și ale românilor, maghiarilor și germanilor din Transilvania, provenite din arhive de familie și arhive instituționale. Pentru că oamenii din acele vremuri mai au încă ceva să ne spună. Din aceste detalii aparent neînsemnate ne putem construi propria imagine despre anotimpurile și întregul Marelui Război.
Avem de a face cu o carte care respinge cosmetizarea istoriei, interpretările forțat patriotice ale faptelor, ideile preconcepute folosite politic, fabulațiile cu iz profetic întemeiate pe convingeri axiomatice despre destinul unui popor, statisticile golite de orice sens omenesc oferind doar cifre de morți, răniți, teritorii negociate și reconfigurări statale. Este, în schimb, o carte despre oameni care stau în fața gloanțelor, despre viața lor de zi cu zi pe front, cu drama, suferințele, dar și mărunțișurile ei, despre război așa cum apare el în scrierile celor care au luptat și în imaginile care, alături de aceste scrieri, ni-i aduc aproape.
Mărturiile mai sus amintite au fost reunite aici „nu pentru obiectivitatea lor, ci dimpotrivă, pentru subiectivitatea pe care o conțin, pentru emoțiile, trăirile, identitatea și personalitatea fiecărui semnatar... Detașarea față de cele întâmplate la nivelul țărilor și față de marile schimbări de pe continent orientează atenția spre soldații de rând, fie combatanți, fie prizonieri, și spre stările lor de spirit, spre mentalități și sensibilități, spre subiectiv și particular.” (p. 020) Mesajul lor predominant este dorul de cei dragi, suferința depărtării de ei și de casă, de viața pe care autorii lor o duceau înainte.
Dintre oștenii Armatei Române, puțini erau știutori de carte, astfel încât numărul scrisorilor este destul de mic. Haosul creat de război, mișcările trupelor și migrația populației civile au contribuit și ele la această carență. Jurnalele ofițerilor și subofițerilor au fost însă numeroase și consistente. Nu la fel stau lucrurile în Armata Imperială, soldații ardeleni trimițând acasă un mare număr de scrisori. Rolul pe care l-au jucat preoții militari în susținerea morală și spirituală a armatei a fost uriaș, motiv pentru care cartea acordă o atenție specială scrierilor lor. Memoriile lăsate de prizonierii de război au și ele un loc aparte, fiind importante pentru descrierile pe care le conțin.
Grafia și limba în care sunt scrise aceste mărturii, ca vocabular, topică și formulări, diferă uneori de la un individ la altul, cu atât mai mult de la o regiune la alta. Textele, selectate pe criteriul varietății și al consistenței, reflectă „forme vechi de scriere, stadii diferite de trecere de la oralitate la limba literară și de însușire a scrierii, cu aparente greșeli sau cu ceea ce ni se pare nouă greșit astăzi” (p. 024), fiind păstrate astfel în carte tocmai pentru că ele oglindesc personalitatea autorilor, regiunile din care ei provin, precum și educația primită. Cartea include epistole din ambele tabere și din diferite părți ale frontului, dar și scrisori primite de ostași de la cei de acasă.
Volum apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național
Preţ: 43 lei