Muzeul Național al Țăranului Român, 2014, 104 p.
Texte inedite, interviuri, fragmente despre grâu sau pâine din texte literare clasice precum „Gargantua și Pantagruel” a lui Rabelais, „Lacul Rău” a lui Vasile Voiculescu, fragmente din Eminescu, „Robinson Crusoe” de Defoe, „Mirabila sămânță” a lui Blaga, dar și abordări ceva mai specializate ale acestei teme (antropologie, istorie etc.) în contextul riturilor de trecere și al sacrificiului subsumat acestora.
„Suntem oameni de grâu. Ne naștem din grâu, suntem botezați cu grâu, nuntim în grâu, ne seceră moartea în grâu, înviem tot în grâu. Pătimim ca grâul, cu lacrima schimbată în grâu, cu sângele și sudoarea făcute grâu. Vom fi îngropați în morminte de grâu strălucind, cu coroane de grâu pe oasele capului. Vom fi în întregime grâu. Oameni de pâine, anonimi de grâu, în cimitirele noastre unduind subteran, suntem lanuri de grâu bătute de vânt sub pământ, ne coacem ca pâinea în sicrie arzând. Intrăm în gura Domnului cum și el ne intră în gură.”
(Șerban Anghelescu)
Într-o colindă românească, grâul apare din sudoarea sau din lacrimile lui Isus răstignit, încoronat cu spini: „Ș-unde mă strângea/ Sudoarea-mi curgea, / Tot grâu se făcea.” , poate un ecou al sudorii lui Adam, blestemat să-și dobândească hrana din propria-i trudă. Invers, la ultima Cină, Mântuitorul preface pâinea în trupul său cu care, apoi, hrănindu-se la liturghie, creștinul se îndumnezeiește. „Cine mănâncă din această pâine nu va muri în veci.”
În satul românesc, grâul este chinuit și înnobilat prin suferință pentru a deveni pâine. Corp cristic îndurător al chinului, pâinea, umană și divină, îi unea pe toți membrii comunității. Împărțirea pâinii sub formă de colac creează un grup de egali, bucățile de pâine fiind identice, iar nu organizate ierarhic. Pâinea e omogenă, la fel ca vinul. De la naștere până la moarte, de la masa ursitoarelor până la pomenirea morților, pâinea însoțește ceremoniile trecerii, ea însăși trecută prin patimi spre glorie.
Pentru grecii lui Homer, pâinea nu este numai aliment, ci și un mod de a se distinge de străini, acești sălbatici „care nu mănâncă pâine”. Este criteriul după care ființa umană recunoaște alteritatea – lotofagii, ciclopii -, adică ceea ce nu se încadrează în limite omenești.
Se poate citi în carte și despre arpacaș ca materie a colivei, despre un film al lui Woody Allen referitor la grâu în literatura clasică rusă, despre muncile agricole și depozitarea grâului la Silistra, diferitele tipuri de făină, prepararea pâinii, a turtelor, copturilor, peturilor (foilor de plăcintă), michițelor (scovergilor) și tigănilor, plăcintelor, cozonacilor, artosului (un fel de turtă cu drojdie) și încă despre multe alte avataruri ale grâului în spațiul european.
Preţ: 25 lei