George Tzipoia, Virgil Ștefan Nițulescu, 2013, 96 p.
Catalogul expoziţiei „Donaţia familiei Victoria, Diana şi George Tzipoia către Primăria Municipiului Bucureşti”, organizate la Muzeul Naţional al Ţăranului Român în perioada august-septembrie 2013.
Pe vremea când valorile fundamentale ale culturii noastre erau puse în umbră de aspirația spre puterea politică, cu 20 de ani înainte de a avea loc această expoziție, pictorul Alexandru Tzipoia revenea în viața culturală, după ce „în timpul regimului comunist alesese exilul interior, refuzând să intre în jocul cu miză nulă al «artei» propagandistice.” (Dr. Virgil Ștefan Nițulescu, p. 3). Nu s-a bucurat însă de recunoașterea pe care ar fi meritat-o. Artistul a rămas fidel artei „pure”, fiind lipsit de aplombul cu bătaie pragmatică al multora dintre colegii de breaslă, precum și de înclinația facilă spre monden. Comuniștii îl excluseseră și îi interziseseră organizarea de expoziții. Pasionat nu numai de arta plastică, ci și de muzică, Alexandru Tzipoia a creat deseori asemenea unui muzician, într-un mod simfonic, dedicându-și multe dintre lucrări chiar instrumentelor muzicale. A valorificat cu profunzime și sensibilitate arta tradițională, fără a rămâne străin de tendințele din restul Europei.
Fiul său, George Tzipoia, îl urmează, nu ca un simplu continuator și cu atât mai puțin copiindu-l. Trăiește în Elveția, dar în arta sa răzbate originea românească, în cicluri cum ar fi Aripi sau Stele. Împreună cu soția lui, Victoria, și cu fiica lor, Diana, el s-a străduit timp de mulți ani să doneze României o parte din opera familiei lor, precum și o parte a colecției de artă tradițională românească strânsă de-a lungul vremii, întâmpinând însă dificultăți care ne amintesc de donația lui Brâncuși, refuzată de Statul Român în ciuda insistențelor și eforturilor artistului. Expoziția găzduită de MNȚR a avut menirea de a face cunoscută publicului impresionanta donație.
Prea puțin reprezentat în muzeele din România, Alexandru Tzipoia și-a dorit crearea unei Case-Muzeu în locuința familiei. Pictor de șevalet, sculptor, desenator, gravor, ceramist, monumentalist (mozaic), autor de tapiserii și de proiecte de tapiserii, de pictură bisericească, al unei broderii dedicate lui Ștefan cel Mare, el a fost „un artist de anvergură europeană” (George Tzipoia, p. 8). Această operă a fost donată României de către urmașii lui chiar în casa artistului, unde a fost creată vreme de 50 de ani și în care el și familia sa au fost supuși persecuțiilor comunismului. Aici se găsesc și obiectele de artă de care i-a plăcut să se înconjoare, alături de colecțiile de artă populară (icoane pe sticlă și lemn, ceramică, obiecte populare din lemn, țesături etc.), de mobilierul de epocă, albume de artă, cărți, fotografii, documentația operei sale și întreaga operă a fiului său.
Preţ: 27 lei