Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...
Portret / Atelier Ovidiu Simionescu
Muzeul Național al Țăranului Român vă invită la expoziția Virtuțile – desen și obiect a artistului Ovidiu Simionescu, în cadrul seriei Portret / Atelier, la Sala Irina Nicolau, vernisaj 25 martie 2015, orele 18
Expoziția va fi deschisă în perioada 25.03 – 19.04. 2015, de marți până duminică, orele 10 – 18, intrarea liberă
cruce copil / cruce floare / cruce zbor / cruce stâlp / semn – virtute / străvezime - văzduh
Lansarea Caietului Portret / Atelier Ovidiu Simionescu: joi, 23 aprilie 2015, ora 17, sala Frumusețea crucii, din expunerea permanentă.
Una din mizele noastre în seria Portret / Atelier este dialogul dintre lumea țărănească și societatea urbană, dintre meșteșug și artă. Dincolo de prelungirile pe care le vedem într-o expoziție de artă sau de etnografie — ori de contur antropologic —, atunci când expunem obiectele finite, după acest prim nivel vizual ne dorim ca lumea interioară a celui invitat să fie însoțită de o privire înăuntrul atelierului. Încercăm să descoperim reperele comune, prin care portretul de meșter sau de artist să se dezvăluie puțin câte puțin publicului.
De data aceasta am ales întâlnirea cu Ovidiu Simionescu pentru că este o intersecție frumoasă și interesantă între meșteșug — cum este cel al realizării crucilor în metal — și semnul artistic. Primul nostru reper comun, al Muzeului Țăranului și al artistului, este semnul crucii. Obiectelor li se alătură în această expoziție o serie de desene, reprezentări esențializate ale virtuților și văzduhului. Delicate, rafinate, abia ivite din suprafața hârtiei, devenită o lume în sine, însumează concentrat un studiu aprofundat al reprezentărilor creștinismului răsăritean, dar și al desenului extrem oriental și virtuozității caligrafiei arabe. Împreună, desen și obiect, fac ca întâlnirea cu Ovidiu Simionescu să fie percepută ca un dialog al tăcerii conținute în forța obiectului, desenului, sculpturii, pe care le face cu discreția și modestia unui inițiat adevărat. Este o plimbare tăcută prin lumea simbolurilor, transformate în semne personale, recăpătând identitatea începuturilor, o stare poetică dublată de o bună cunoaștere, aceea în adâncimea lucrurilor, stărilor.
Dacă putem vorbi de un corp viu al obiectelor, acesta este și cel al crucilor lui Ovidiu Simionescu. Dincolo de teritoriile culturale ale căror sursă de inspirație sunt (creștinismul răsăritean cu diversitatea sa: Etiopia coptă, lumea bizantină, muntele Athos sau creația țărănească românească), ele pulsează, irump cu o putere discretă dezvăluind în același timp tensiunea luminoasă a semnului. Obiectul devenit însemn îți revelează un adevăr simplu: transformă materia în prezență și leagă omul de imaginea și trăirea hristică. Crucile sunt transfigurate și amprentate, precum primul semn al lumii creștine — vehicul pentru mântuire —, pline de o iradiere care umple și păstrează sensurile credinței. Indiferent de mărime, prin semne discret incizate sau reliefate, ele trimit într-o manieră esențializată la trupul lui Hristos.
*
„Mi-am pus în cârcă o piatră destul de grea. Poate unii vor considera trufie ca în vremuri ca acestea să abordezi tema Virtuților. De multe ori sunt de interes teme cu încărcătură negativă, iar o temă legată de minunile virtuţilor nu prea interesează. Prea mulţi trăim în derizoriu şi în păcat. Nu este suficient să nu păcătuiești, este important să cultivi virtuţile, să le cultivi conştient, să le rafinezi şi să le înţelegi foarte bine. Şi ca să exprimi așa ceva în plastică, mi se pare chiar o încercare.”
„Tema Văzduhului mă preocupă pe mine mai mult decât altele. Chiar ani de zile m-am gândit la lucrurile astea. Între temă și execuție apare o reținere care trebuie să existe, pentru că altfel ar exista o inflație de linii acolo. E dificil să transmiți chiar ce simți, ce este în tine. Acordul acesta între suflet și vârful acela de pensulă e dificil. Trebuie și o rigoare, o stăpânire. Bine, câteodată există și o stare de libertate, dar undeva, un beculeț e aprins. Entitățile pe care încerc eu să le plăsmuiesc sunt niște creații, invenții ale mele, dar nu am nici trufia de a spune că reprezintă nu știu ce îngeri. Trufia de a reprezenta pe Dumnezeu sau Mântuitorul sau pe îngeri chiar nu aș vrea să o am vreodată.”
„În cazul dat, această expoziție, practic, are o atitudine puternic politică. Și e un fel de bici. Pe spatele meu — nu îmi permit eu să dau bice pe spatele nimănui —, dar este un bici pe spatele meu. Chiar dacă vrei să cultivi virtuțile, nu ești lacrimă tot timpul, chiar dacă intențiile tale sunt cele mai bune. Tot timpul păcătuiești cu câte ceva. Și această temă, această abordare poate fi privită ca o trufie până la urmă, dar este o stare umilă de reflectare a ceea ce se întâmplă în jurul meu și cu mine. E o atitudine subiectivă. Puteam să folosesc o singură piesă doar, o cruce, nu trebuia un șuvoi, un fluviu de cruci. Efectul apotropaic ar fi fost același.” (fragmente din Portret / Atelier. Ovidiu Simionescu)
*
Curator: Lila Passima
Atelier de creativitate pentru copii: joi, 9 aprilie 2015, orele 10.00-11.30, Atelier de desenat după modelele crucilor, cu Ruxandra Grigorescu.
Partener: Librăria Bizantină, Assamblage - Școală de Bijuterie Contemporană
înapoi la pagina principală
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
