Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

Muzeul Țăranului este pe Google Cultural Institute




Colecții din muzee și instituții de artă din România pot fi vizitate, în premieră, pe Google Cultural Institute

București, 25 noiembrie - Google anunță lansarea, pe platforma Google Cultural Institute, a primelor colecții de artă și tradiție din România, ceea ce va permite oamenilor din toată lumea să viziteze și să exploreze obiecte și colecții ale partenerilor din România. Trei dintre cele mai importante muzee din România - Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național al Țăranului Român și Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu - dar și asociații și fundații care își expun lucrările din patrimoniu - Asociația Folclor Fără Frontiere, Ordinul Arhitecţilor din România, Fundația Pro Patrimonio și Fundația Wassertalbahn - și-au lansat colecțiile pe platforma Google Cultural Institute.

În acest mod sunt disponibile peste 800 de exponate din colecțiile instituțiilor partenere, de la picturi, desene, obiecte de artă populară, artefacte religioase, la fotografii și documente. Mai mult, o selecție de obiecte de artă au fost imortalizate la înaltă rezoluție, permițând reliefarea celor mai mici detalii. De exemplu, vizitatorii pot admira îndeaproape lucrări din Muzeul Național Brukenthal cum ar fi Wilhelm IV de Bavaria de Hans Schwab von Wertinger, Iacoba de Baden de Hans Schwab von Wertinger, Natură statică cu cireșe de Theodor Aman, dar și Omul cu tichie albastră de Jan van Eyck. Tehnologia permite explorarea în detaliu a operelor de artă, într-un mod ușor și rapid, astfel încât cel care o privește să poată foarte ușor studia detalii ale tușei pensulei sau ale patinei timpului.

De asemenea, trei clădiri (Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie “Casa Altemberger” și Muzeul de Istorie Naturală) care aparțin Muzeului Național Brukenthal pot fi vizitate virtual, prin intermediul tehnologiei Street View, direct din platforma Google Cultural Institute. Vizitatorii virtuali se pot plimba astfel prin muzee ca și când s-ar afla acolo.

Pe Google Cultural Institute, utilizatori pot explora universul satului românesc, prin obiecte de artă populară unice din colecția Muzeului Național al Țăranului Român și gospodăriile expuse în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu. De asemenea, sunt disponibile și piese relevante ale spaţiului etnografic extra-european din Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” din cadrul Complexului Național Muzeal ASTRA.

Alături de exponatele celor 3 muzee, pe Google Cultural Institute sunt disponibile expoziții cu diferite teme ale asociațiilor și fundațiilor partenere: Vioara cu goarnă, Mocănița de la Vișeu de Sus, Vila Golescu sau creațiile arhitectului Ion Mincu, în special Casa Mincu, actualul sediu al Ordinului Arhitecților din România.

Google Cultural Institute este o platformă digitală care oferă acces la patrimoniul istoric și cultural din întreaga lume, prin intermediul internetului. Oricine poate astfel explora picturi, desene, sculpturi, fotografii, artefacte religioase, manuscrise și multe alte obiecte din muzee și colecții din toată lumea. Google Cultural Institute reunește peste 600 de instituții partenere din 60 de țări.


Declarații parteneri:


Ciprian Anghel Ștefan, Director General al Complexului Național Muzeal ASTRA din Sibiu

“Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu, o prezență de marcă în peisajul culturii românești, este o instituție dinamică, aflată în permanent contact cu publicul său, care înțelege să își deschidă în permanență colecțiile prin mijloace cât mai diverse și mai atractive.
De aceea prezența Muzeului ASTRA în mediul virtual, care datează de câțiva ani, în cadrul programului de digitizare a colecțiilor prin intermediul platformei Europene, se consolidează astăzi prin includerea a 22 de monumente din cel mai mare muzeu în aer liber, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Dumbrava Sibiului, precum și a 22 piese din colecțiile Muzeului de Etnografie Universală ”Franz Binder”, în platforma Google Cultural Institute.
Suntem deosebit de încântați să facem parte dintre primele muzee și instituții de cultură din România care își expun colecțiile pe platforma Google Cultural Institute.
Digitizarea colecțiilor este un mijloc foarte important de creștere a accesibilității publicului la valorile de patrimoniu, marile platforme de acest tip fiind vectorii care asigură interconexiunea culturilor și civilizațiilor la nivel internațional.”

Virgil Nițulescu, Director General al Muzeului Național al Țăranului Român:

“Suntem meniți, prin structura noastră intimă, să fim tentați de cunoașterea totală. Știm că nu o vom atinge niciodată, dar aspirația aceasta este una firească. Acesta a fost și scopul Mouseion-ului, al Bibliotecii din Alexandria, al Enciclopediei Franceze. Acesta este, într-un fel sau altul, scopul fiecărei colecții – unul utopic, evident –, acela de a colecționa tot ce este posibil din sfera de interes a muzeului respectiv. Cum acest scop nu va putea, din motive evidente, să fie atins vreodată în lumea reală, nu ne rămâne decât încercarea de a ne orienta eforturile spre cea virtuală. Orice inițiativă este salutară.
Mi-am dorit foarte mult ca Muzeul Național al Țăranului Român să fie unul dintre primele muzee românești care se alătură proiectului pornit de Google Cultural Institute, pentru că muzeul nostru este unul dintre cele mai apreciate din România, nu doar pentru patrimoniul său, ci și pentru originalitatea expunerii și a demersului cultural, în raport cu publicul. Suntem convinși că ne aflăm pe drumul cel bun și că, prin participarea la acest proiect, vom reuși să punem mai bine în valoare patrimoniul cultural pe care îl administrăm, spre beneficiul public.”

Andreas Karlstetter, Membru fondator al Fundației Wassertalbahn

“Suntem foarte onorați să facem parte din acest proiect internațional. Este o oportunitate extraordinară să ne putem prezenta valorile locale și totodată să facem cunoscută tuturor ultima cale ferată forestieră funcțională din Europa, prin intermediul platformei Google. Ansamblul căii ferate face deja parte din patrimoniul național începând cu anul 2010 și poate reușim cu această ocazie să ne atingem scopul de a-l clasa și în patrimoniul UNESCO. Ne bucurăm că povestea Mocăniței de pe Valea Vaserului stă alături de evenimentele remarcabile de-a lungul timpului și că astfel contribuim și noi la o mai bună cunoaștere a acestei fărâme impresionante din istoria unei comunități aflate într-un colț fascinant al României.”

Dan Bulucea, Country Manager Google România:

“Suntem încântați să anunțăm primele muzee și instituții de cultură din România care expun pe Google Cultural Institute. Mulțumim partenerilor noștri din România pentru deschiderea și efortul depus pentru realizarea acestui proiect. Ne dorim ca acest demers să înlesnească accesul la artă și să contribuie la promovarea patrimoniului cultural românesc în toate colțurile al lumii.”

Simon Rein, Program Manager Google Cultural Institute:

„Colaborăm cu peste 600 de muzee, arhive și alte instituții culturale din toată lumea, oferind vizitatorilor acces la sute de colecții și obiecte de artă disponibile la cea mai bună rezoluție. Începând de astăzi, muzee și instituții de cultură din România pot fi vizitate virtual prin colecțiile expuse de acestea pe Google Cultural Institute. Dorința noastră este să punem tehnologia în slujba instituțiilor culturale, pentru a permite acestora să își prezinte capodoperele în moduri inovatoare și atrăgătoare.”

Despre Google Inc.

Google este un lider global in tehnologie, care are ca obiectiv îmbunătățirea modului în care oamenii caută și utilizează informația. Inovațiile aduse în căutarea online și publicitate au făcut din Google un domeniu de referință pe Internet și una dintre cele mai cunoscute mărci din lume.


  




înapoi la pagina principală
 
inchis