Reestablished on February 5th 1990, the Romanian Peasant Museum is the continuator of a long museological tradition. In 1906 the first autonomous museum for peasant art was established. Lucky circumstances brought the art historian Alexandru Tzigara-Samurcaş as its first director. He renamed the institution the Ethnography and National Art Museum and from 1912 on, the National Art Museum. During the 40 years of Tzigara Samurcaş’ leadership the museum was in the avant-garde of European museology.
The so-called “liberation” of 1944 led to the “liberation” of the museum from its own home and its replacement with the Lenin-Stalin Museum.The National Art Museum moved, as a tenant, in Ştirbei Palace on Calea Victoriei, for 25 years and under a new name: the Popular Art Museum of the Romanian Popular/Socialist Republic. During this period, the museographers were forced to “forget” exhibiting some valuable collection pieces, especially the religious ones. However, they succeeded in increasing the heritage of the museum with three times as much objects of peasant art.
In 1978, the Popular Art Museum and the Village Museum are united in one institution. The unification mainly meant that most of collections of the Popular Art museum remained hidden in a long and unhealthy sleep until 1990 when the museum was reestablished and brought back to its home on Kiseleff no.3.
Ethnophonie CD 28
Cântări ciobănești din Vrancea
Shepherd’s Tunes from Vrancea
Vrancea, mica republică țărănească din trupul Moldovei, a asigurat vreme îndelungată supraviețuirea unui mediu de viață arhaic, dependent de păstorit. În secolul XX însă, viața răzeșilor vrânceni s-a prefăcut din temelii, iar oieritul a devenit treptat o ocupație desuetă. Muzica de origine pastorală, dominată de sonoritatea fluierelor și cimpoaielor, a fost, până acum câteva decenii, un bun prețuit de întreaga comunitate. Astăzi însă, parcursul ei se apropie de final.
Discul aduce în prim-plan cântările vechi păstrate în circulație de ultimii fluierași ai Vrancei, atașați de muzica învățată în copilărie. Repertoriul lor este alcătuit în special din melodiile jocurilor cunoscute pe plan local – hora, sârba, burduiul –, care animau odinioară horele duminicale și petrecerile sătești, la care se adaugă câteva cântări lirice și epice. Isonul gutural, pedala sonoră cu care câțiva bătrânei își „acompaniază” încă melodiile, dezvăluie chipul aspru și viguros al muzicilor din vechime. Ascultătorul discului este invitat așadar să abandoneze canoanele de ordin estetic și stilistic asimilate prin intervenția mass-mediei și să exploreze un univers muzical prea puțin cunoscut publicului larg.
Durata totală: 56:20
Broșura: 24 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2017; înregistrări realizate în anii 2013 și 2016
Back to main page