To Virtual Tour
HORIA BERNEA

One of the greatest contemporary Romanian painters, whose exhibitions inside and outside the country remained permanent landmarks in the field. From 1990 to his death in 2000 he was director of the Romanian Peasant Museum. He established an original style in European ethnomuseography which he liked to call nascent or flickering museology.
I learned from him that you must not hurry or get stubborn when you want to accomplish a project. You first have to think about it really well, to see if your initial idea is correct. Nobody saw better than he did. Then you should consult with others, preferably with those whom you know to have different opinions. Then you try to take into account all these remarks, arguing against those you reject and including those that can enrich the project. Then you wait, germinate, preparing the illumination. For Horia Bernea, illumination meant the conviction that the idea was convergent with the faith – freely chosen to be the Christian faith. Only then, the project could start the adventure of the mise-en-oeuvre. Only then, could the miracle of the formation of the team happen. I haven’t yet met anyone so capable of constructing little punctual families with people, all too human, to transform their weaknesses in creativity, their complexes in personal style, their frustrations in a new enthusiasm, their preferences in wish for collective accomplishment.
He was not afraid to shock, to irritate, to incite. He contaminated us with courage by asking difficult questions – what do you see here? What do you think about this? What do you understand? Why don’t you like it? – or by simply inviting us to contradict him. It wasn’t and it is still not easy. But nothing that we do at the museum under his wing is easy.

Ioana Popescu

Ethnophonie CD 28




Cântări ciobănești din Vrancea
Shepherd’s Tunes from Vrancea


Vrancea, mica republică țărănească din trupul Moldovei, a asigurat vreme îndelungată supraviețuirea unui mediu de viață arhaic, dependent de păstorit. În secolul XX însă, viața răzeșilor vrânceni s-a prefăcut din temelii, iar oieritul a devenit treptat o ocupație desuetă. Muzica de origine pastorală, dominată de sonoritatea fluierelor și cimpoaielor, a fost, până acum câteva decenii, un bun prețuit de întreaga comunitate. Astăzi însă, parcursul ei se apropie de final.
Discul aduce în prim-plan cântările vechi păstrate în circulație de ultimii fluierași ai Vrancei, atașați de muzica învățată în copilărie. Repertoriul lor este alcătuit în special din melodiile jocurilor cunoscute pe plan local – hora, sârba, burduiul –, care animau odinioară horele duminicale și petrecerile sătești, la care se adaugă câteva cântări lirice și epice. Isonul gutural, pedala sonoră cu care câțiva bătrânei își „acompaniază” încă melodiile, dezvăluie chipul aspru și viguros al muzicilor din vechime. Ascultătorul discului este invitat așadar să abandoneze canoanele de ordin estetic și stilistic asimilate prin intervenția mass-mediei și să exploreze un univers muzical prea puțin cunoscut publicului larg.


Durata totală: 56:20
Broșura: 24 de pagini, cu text de prezentare în română și engleză
Apărut: 2017; înregistrări realizate în anii 2013 și 2016




Back to main page
 
closed