Muzeul Naţional al Ţăranului Român are din anul 2007 o editură proprie, Martor. Dar, încă din 1991, editarea unor publicaţii într-un stil propriu, mai aproape de conceptul de carte-obiect, a fost una dintre activităţile prioritare ale muzeului. Sub semnăturile cercetătorilor şi muzeografilor noştri au apărut numeroase titluri. Unele ediţii s-au epuizat rapid, altele pot fi încă găsite la librăria muzeului: carte de specialitate (etnologie şi folclor, antropologie, sociologie, muzeologie), publicaţii bibliofile în ediţii limitate, cărţi-album, reviste, calendare, foi, pliante, mape, afişe, agende. Revista anuală de antropologie şi muzeologie, Martor, publicaţie ajunsă la numărul 24, pune în dezbatere în fiecare număr problemele actuale din domeniu şi experimentele noastre muzeografice.
***
Publicațiile Muzeului Național al Țăranului Român (Editura MARTOR) pot fi achiziționate prin comandă online sau de la punctul fizic de vânzare al Muzeului (Galeria de Artă Țărănească, str. Monetăriei nr. 3).
Dacă doriți să le achiziționați online, trimiteți o comandă fermă pe adresa de e-mail carte@muzeultaranuluiroman.ro (persoană de contact: Elisabeta Timoc). Menționați în mesaj titlurile dorite și numărul de exemplare, adresa dvs. poștală completă și un număr de telefon la care puteți fi contactat.
Putem trimite cărțile prin curier, cu plata ramburs, urmând să achitați la primirea coletului contravaloarea cărților și taxele de expediție. Taxele depind de greutatea coletului și de destinație.
De asemenea, puteți opta pentru plata în avans a cărților, urmând ca la primirea coletului să achitați doar taxele de transport.
Cont Trezorerie Sector 1: RO92TREZ701502201X015193
Cod de identificare fiscală: RO14244170
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și așteptăm un feed-back de cititor pe adresa:
martor@muzeultaranuluiroman.ro
Ivire din privire - nr. 2. Coconi şi copii
Ioana Popescu, 2013, 32 p.
Eseu fotografic din colecţia „Ivire din privire”, care valorifică imagini şi fotografii din Arhiva de Imagine a MNŢR şi din arhive private având ca temă copilăria, în cadrul proiectului COPILĂRIA. RĂMĂȘIȚE ȘI PATRIMONIU (2011-2013) – programul european CULTURA.
Alăturate cu umor, cu bucurie și plăcere estetică, fotografiile din acest mic album – instantanee, fotografii de studio sau portrete îndelung aranjate – înfățișează puritatea și naturalețea copiilor, care se pierd odată cu vârsta, precum și tinerețea și vigoarea neamului. Mulți dintre copiii fotografiați sunt îmbrăcați în haine de sărbătoare, care le impun o ținută rigidă, înțepenită, asemenea celei a adulților.
Dacă în graiul maramureșean „cocon” înseamnă copil/fiu, „cocoană” este folosit, mai rar ce-i drept, cu sensul de fată. Coconii ar fi, prin urmare, copiii de la țară, în vreme copiii de la oraș sunt numiți pur și simplu copii.
La oraș, copilul iese încă de timpuriu de sub ocrotirea tandră și iubitoare a mamei. El este rupt de mamă și nu mai simte în preajmă prezența ei, fiind încredințat unei bunici sau bone, ori dus la creșă. Această desprindere prea timpurie va fi mai târziu un factor de dezechilibru și suferință psihică pentru amândoi. La sat, pruncul rămâne lângă mamă, călătorește cu ea peste tot, asistă la toate activitățile ei, ceea ce îi dă siguranța și stabilitatea atât de necesare adultului de mai târziu. El devine autonom și util societății încă de la o vârstă fragedă.
Participând de mici la muncă, la sărbători, la naștere și moarte, copiii de la țară sunt pregătiți să întâmpine întâmplările vieții ca pe ceva firesc, fără șocuri majore.
Lumea urbană nu rămâne străină de influența satului: ca marcă a identității naționale, costumul popular este purtat de către orășeni pentru a da o notă proprie sărbătorilor cu aspect altminteri universal.
În fotografiile de școală, elevii de la oraș sunt obiectul de interes aproape exclusiv al imaginii imortalizate, eclipsând cu totul clădirea școlii. Surprinși la sfârșit de an cu diplome și coronițe, ei arată accentul pus pe competiție al școlii citadine. Elevii de la țară, împreună cu învățătorul sau preotul, ies în fața clădirii în care erau formați ca oameni meniți să asigure viitorul satului.
Și cum s-ar putea alcătui un album despre copilărie fără imagini și fără o reflecție despre joacă, la oraș și la sat?:
„Sărbătoarea jocului
Joaca la țară înseamnă în primul rând întâlnire într-un loc cunoscut de către toți participanții și dinainte știut, cu asumarea regulilor în întregul grup și cu folosirea creativă a tuturor elementelor naturale înconjurătoare. Pentru sublinierea diferențelor, aș îngroșa oare prea mult realitatea copilăriei la oraș dacă aș aminti despre obsesia solipsistă a jucăriilor și despre plictiseala consecutivă?”
Așezați pe un fotoliu elegant sau purtând pălărie, asemenea părinților lor, copiii de orășeni înstăriți au în fotografii ceva din aspectul adulților al căror rang îl vor moșteni.
Stoc epuizat
back to main page
(1).jpg)
.jpg)
.jpg)
