Catre Tur Virtual
Muzeul  Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâţia martori care pot ajuta pe contemporanii noştri să înţeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional este depozitat şi conservat după riguroase criterii ştiinţifice şi beneficiază, încă de la constituirea colecţiei, de cataloage sistematice şi de un complex de fişiere realizat ulterior. Raţiuni practice, dar şi legi consacrate de depozitare şi conservare au condus la împărţirea patrimoniului în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti, urmate de achiziţii masive vizând cvasi-totalitatea artelor tradiţionale între care ceramica, lemnul şi textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Colecţia de ceramică cuprinde circa 18.000 de piese reprezentative pentru producţia celor aproape 200 centre de olărit din România. Alături de acestea se află si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara şi Vâlcea, datând din secolul trecut şi care ajută la conturarea unei reprezentări complexe a acestui meşteşug.
Deţinem piese de excepţie din centrele: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Argeş, Leheceni, Lăpuş, Biniş, Bârsa, Corund, Glogova, Marginea, Rădăuţi, Noul Român, Drăuşeni, Făgăraş. Cea mai veche piesă de ceramică datată poartă inscripţia 1746. Colecţia de port numără aproape 20.000 de piese de costum din toate provinciile româneşti, începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii, a funcţiilor, reprezentative pentru toate provinciile ţării, din secolele XIX şi XX. Personalităţi precum Sabina Cantacuzino, Elisa I. Brătianu, Regina Maria sau colecţionari ca Dimitrie Comşa şi Octavian Roguski au donat în secolul trecut muzeului obiecte remarcabile, adevărate opere de artă ţărănească.
Cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic sunt elementele de bază cu care ţăranul a alcătuit arhitectura interioară a casei. Fondul a fost constituit pe de o parte la iniţiativa lui Al. Tzigara Samurcaş (1577 obiecte), iar pe de altă parte, în urma unor ample cercetări de teren organizate sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, când au fost achiziţionate peste 3.400 piese. Astfel de la 5.000 câte erau înregistrate în anul 1991, numărul lor a ajuns acum la aproape 10.000.
Ţesăturile din lână, peste 7.000 la număr, datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare, cergi, cioltare de şa etc.
Aproape 8000 de piese formează patrimoniul colecţiei Lemn, mobilier şi feronerie selecţionate după criteriul reprezentativităţii, al multiculturalităţii, al vechimii, unicităţii şi al valorii artistice. La acest număr considerabil de piese s a ajuns şi prin donaţiile importante făcute de personalităţi şi instituţii: membri ai familiilor Brătianu, Kalinderu, Tătărăscu, Ministerul Domeniilor, Poşta Română, Institutul Român de Relaţii cu Străinătatea etc. Donaţii importante provin şi de la asociaţiile „Furnica” şi „Domniţa Maria” care aveau ca obiect de activitate promovarea tradiţiei. Contribuţii la îmbogăţirea colecţiilor muzeului au avut şi intelectualii satelor, cum ar fi învăţători ca Simeon Albu din Petrila (Hunedoara)şi Ion Bota din Cetea (Alba) sau preoţi ca Dumitru Popovici din Fărcaşa (Bacău). Panait Panaitescu a donat cavalul lui badea Cârţan, la care acesta a cântat la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1900. Achiziţii extrem de importante sunt şi casa şi poarta lucrate de Antonie Mogoş din Ceauru (Oltenia), aduse de Alexandru Tzigara-Samurcaş în 1907, expuse în incinta muzeului ca dovezi ale măiestriei şi ingeniozităţii ţăranului român.
Obiectele realizate în tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul-masă totalizează 130 de piese din toate zonele etnografice. Multe dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţiile unor mari colecţionari ca Dimitrie Comşa sau Maria şi Nicolae Zahacinschi. Colecţia mai cuprinde unelte tradiţionale, elemente de arhitectură, piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare), instrumentar pastoral şi pentru industria casnică textilă.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, veşmintele preoţeşti, vasele şi alte obiecte cu destinaţii liturgice, troiţele şi crucile alcătuiesc colecţia Religioase al cărei număr cuprinde aproape 4.000 de piese.

Call for Papers // MARTOR 26/2021 // VISUAL ETHICS AFTER COMMUNISM




Guest Editors:
Dr James Kapaló (Principal Investigator Hidden Galleries ERC Project, University College Cork)
Dr Gabriela Nicolescu (Curatorial Lead, Hidden Galleries Project, University College Cork)
Dr David Crowley (National College of Art and Design, Dublin)


Deadline for abstract submissions: 4th of May 2020.
Publication date: November 2021.


The Museum of the Romanian Peasant is seeking contributions for its annual journal Martor 26/2021, on the topic of Visual Ethics after Communism. Martor is a peer-reviewed academic journal, established in 1996, indexed by EBSCO, Index Copernicus, CEEOL, AIO, and MLA International Bibliography, with a focus on cultural and visual anthropology, ethnology and museology.
 

This special issue to appear in 2021 will problematize the often-uncritical use of images in publications and displays about communism. This themed issue will pose a number of questions for anthropologists, historians, museologists and others. When does an image or a museum display present itself as problematic and for whom? Under what circumstances is it ethically justifiable to exhibit or publish such images or, conversely, to put images aside, leaving them undisplayed? When do arguments based on “the public good” outweigh the right to personal privacy, individual integrity and cultural patrimony of source communities? Inspired by recent debates on the ethics of the use of Holocaust and atrocity photography and colonial-era images of indigenous ‘others’, the contributions to this issue will address the use of images of unwilling participants taken through a hostile lens. The issue invites researchers and curators to find inspiration in various kinds of archives: both personal and institutional.
 

Requirements


We invite researchers working on Central and East European countries and other post-totalitarian societies to address questions of the contextualization and re-classification of images and displays, of dispossession and repatriation of confiscated community and family photographs, and the role that images and material displays play in the formation of personal, collective and national memory.

The volume will give priority to six individual articles (6 to 10,000 words). These will be supplemented by shorter texts (2.000 – 4.000 words) where more experimental writing, interviews or exhibition reviews are invited for publication. Please follow the guidelines for authors of the Martor journal: 
http://martor.muzeultaranuluiroman.ro/for-authors/.
 

Martor is a journal where authors are encouraged to publish experimental ethnographic research and accompany their text with high standard visual material, thus, all contributors are encouraged to use ample images to accompany their texts.

We invite contributors to send an abstract (300 words) by May 4th, 2020.
The selected articles will need to be submitted by Friday 11th of September 2020.
Submissions will be in either English or French.
 

Proposals, manuscripts, and other editorial correspondence should be sent to the following e-mail: revistamartor@gmail.com.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis